Dezinformarea electoratului lui Simion

Am citit și eu, cu interes, cererea domnului George Simion adresată Curții Constituționale, prin

care solicită anularea celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale. Printre altele, 

domnia sa susține că ar fi fost victima unei ample campanii de dezinformare, orchestrată

printr-un atac informatic menit să-l denigreze și să inducă frica în rândul alegătorilor.

 

Susține că a fost prezentat drept pro-rus, pro-legionar, pro-fascit și anti-UE.

 

Dar câtă ipocrizie poate încăpea în această narațiune? Electoratul domnului Simion este

tocmai un electorat ultranaționalist, irațional, ostil valorilor europene și intolerant cu orice

formă de diversitate. De o asemenea așa-zisă campanie de denigrare n-ar fi putut profita nimeni 

mai mult decât chiar George Simion.

 

Pentru că acest electorat nu l-a votat pentru ideile sale, ci tocmai pentru lipsa lor.

 

Cum se face atunci că au ajuns unii dintre ei să ceară „anularea cetățeniei române pentru

moldoveni”, să susțină că voturile nu au fost numărate corect și că de fapt Simion ar fi 

obținut „peste 75%”? Pe ce bază? Pe ce dovezi?

 

Aceeași parte de electorat susține, fără nicio urmă de reținere, că alegerile au fost fraudate 

masiv. Și tot ei alimentează zvonul potrivit căruia românii vor fi recrutați și trimiși în

Ucraina. În realitate, România nu are serviciu militar obligatoriu. Orice recrutare se face

exclusiv pe bază de voluntariat. Dar de ce să ne încurcăm în fapte, când suntem atât de

 buni la inventat scenarii apocaliptice?

 

În altă ordine de idei, am văzut bucuria unora din această tabără la ideea că „nici Rusia, 

nici SUA nu recunosc alegerile”. De Rusia mă pot lipsi. Cât despre SUA, poziția lor reținută 

reflectă diplomație, nu complicitate cu dl. Simion. Așteaptă, firește, validarea oficială a 

rezultatului de către CCR. Și sunt convinsă că vor recunoaște alegerile imediat ce verdictul

Curții va fi făcut public astăzi.

   

Așadar, vreți nu vreți, România are un președinte. Iar eu mă bucur că este Nicușor Dan — un om care reprezintă nu doar legea și decența, ci și o direcție europeană,

responsabilă, pe care încă putem construi ceva.